Modelaj cu lut

Afectul a fost asociat cu stările fiziologice inconștiente care sunt rădăcinile emoțiilor. Jung a asociat emoțiile cu complexele și cu imaginea. Sentimentul/trăirea, pe de altă parte, este asociat cu expresii conștiente bine definite, care sunt, de asemenea, ușor eliberate și mai puțin captivante decât emoțiile și afectul.

​

Modelarea lutului este un mijloc prin care pacienții pot să-și exprime sentimentele, trăirile și gândurile refulate sau negative într-un mod sigur și controlat. În timp ce lucrează cu lutul, pacienții pot canaliza emoțiile și gândurile lor în creația de forme, figuri sau alte modele. Acest proces non-intruziv îi ajută pe copii și pe adolescenți, chiar și pe adulți să-și elibereze tensiunea emoțională și să-și regleze stresul. Astfel, ei dobândesc acces la resurse și eliberează emoții pentru a fi folosite cu alt scop resursele pe care psihicul le consumă pentru a face față emoțiilor netrăite, neștiute, neexprimate.

​

Prin exprimarea emoțiilor lor în modul acesta, pacienții pot ajunge la o mai bună înțelegere a propriilor sentimente și gânduri, reglezând totodată stresul și tensiunea emoțională.

 

Mâinile și Pielea

 În lucrul cu lutul, mâinile sunt în căutare de:

• Contact

• Un spațiu tangibil, un sprijin pe care să se poată odihni

• Un spațiu de graniță prin care pielea devine un strat de contact cu exteriorul, cu scopul de a se simți pe sine și pe celălalt

Pielea, ca organ de simț, ne conectează cu experiențele din copilărie, experiențe pe care le-am trăit pe parcursul dezvoltării noastre fiziologice.

​

Pielea are darul de a trezi în noi primele experiențe ale atingerii, cu corpul mamei sau al persoanei care a avut grijă de noi în primele clipe ale viețiii.

​

 În acel moment devenim ființă, existăm ca urmare a informației primite prin intermediul pielii. 

Copiii și adulții se deplasează înapoi în timp către diferite stadii ale pielii, ori de câte ori o nevoie din perioada de creștere a rămas neîmplinită, neglijată sau traumatizată și, prin urmare, a fost întreruptă în dezvoltarea ei sănătoasă. Mâinile vor găsi fără greșeală exact acel stadiu de dezvoltare care necesită atenție. În astfel de cazuri, chiar și mâinile bărbaților adulți arată ca mâinile sugarilor mici în timp ce explorează și recuperează ceea ce este pierdut și necesar.

 

Mâinile copiilor fac mișcări prin care își vor experimenta efectele, afectele și valorile psihosociale. Pe măsură ce zgârie, împing, înțeapă, iau sau apucă, se vor simți nemiloși, plini de compasiune sau excesiv de provocați. Mișcările mâinilor vor alterna între acțiuni motorii inconștiente și acțiuni calitative intenționate. Plăcerea resimțită în mișcări, în contactul cu lutul și, de asemenea, satisfacția care se naște din acțiuni simbolice, cum ar fi protejarea sau rănirea cuiva, devin predominante; la fel se vor manifesta dorințele nesatisfăcute, fanteziile negative, izbucnirile de furie, tendințele antisociale, stereotipurile, blocajele și lipsa energiei.

 

Aici, copiii învață să se concentreze și să-și orienteze energiile. Ei se vor percepe pe ei înșiși și corpurile lor în contact unul cu un celălalt, un altul opus lor: a). spațiul de lucru cu lutul, b). terapeutul și c). creația lor. Își vor dezvolta capacitatea de comunicare și vor rezonanța cu propriile acțiuni. Scopul în această etapă este de a crește competența, de a construi încredere în impulsurile lor senzorio-motorii vitale, de a obține satisfacție și prezență emoțională. Copiii vor trebui să găsească o constantă și o orientare de încredere în lumea spațiului de lucru cu lutul.

 

Simțurile

Atingerea ca formă de recepție folosită de piele este esențială în reglarea fină a percepției mâinilor în lucrul cu lutul – le oferă mâinilor ochi, urechi, gust și miros. Prin această abilitate senzorială, simțul pielii este esențial în dezvăluirea imaginilor și a evenimentelor semnificative în argilă. Fiecare fază a acțiunii motorii din lădiță este urmată de mișcări cu mâna plată, folosind atingerea pentru a explora și a înțelege ce s-a întâmplat. Acțiunea motrică trebuie să fie completată de percepția senzorială, care va determina ce este „acolo” în lut, ceea ce a fost creat: ceva moale sau dur, ceva viu sau mort, ceva demn de încredere sau terifiant. Și din aceste percepții ies asocieri cu imagini: există un peisaj, un corp, un copac, o perlă prețioasă? Legătura dintre activitățile motorii, percepția senzorială și înțelegerea cognitivă are loc prin simțul pielii.

​

Lutul, Apa, Cutia

 

Lutul

Lutul este un material neutru, flexibil și vine din vremuri străvechi. Din lut, Dumnezeu l-a creat pe om. Reprezintă deci, materialul primordial al creației.

Lutul poate reprezenta, de asemenea, ideea de reînnoire și reîncarnare, deoarece lutul poate fi reciclat la infinit în stare brută prin gestionarea nivelului de umiditate. Acest aspect ne arată posibilitățile infinite ale lutului, precum și capacitatea de a o lua de la capăt, de a renaște.

 

Lutul este:

• Solid, poate fi apucat, prins, modelat. Lutul are greutate, poate fi mutat și te îndeamna să îl provoci, să ai “de-a face” cu el

• Este inepuizabil, iar cantitatea finită de lut pe care o are la dispoziție copilul face să declanșeze în acesta un ciclu al creației și distrugerii

• Lutul reflectă orice ai face cu el. Oglindește și reflectă în calitate de mediator al spațiului interior, la fel de bogat și “nesfârșit” ca și lutul.

​

Apa

 Copiii nu creează în cutie, ei sunt în cutie. Bucăți de suflet, părți din corpul lor, piese din mobilierul lor interior, trăiri, emoții, vise și numeroase “nespuse” răsar din lut, izbucnesc în afară, prin rădăcini și cresc către lumină. 

 Terapeuții sunt cei care asigură siguranța, grija, permanența, trăinicia spațiului în care copiii care lucrează cu lutul prind rădăcini, respiră și cresc.

 Copiii vin dintr-o formă de “organizare” lichidă, o organizare în care sunt conținuți, sunt în pântec. Trecerea lor către o existență solidă coincide cu momentul începerii formării eului. Momentul apariției eului este momentul trecerii de la a se târî la a sta în picioare, drept. Dacă acest stadiu este întârziat, atunci este nevoie de un lut solid, argilos, care să opună rezistență.

 

Cutia

Lucrând într-un mediu distractiv, sigur și de încredere, copiii răspund cu structurile lor încorporate, haotice sau disociate din trecut, dar sunt apoi capabili să promoveze noi experiențe senzorio-motorii care sporesc stima de sine, împuternicirea și restabilirea deficitelor de dezvoltare.

Cutia oferă o limită, o reținere, protecție și siguranță. Lucrarea de la Câmpul de lut nu s-ar putea face fără acest container. Cutia reprezintă spațiul sigur, temenos, spațiul sacru. Poate căpăta o semnificație enormă. Este în mod fundamental EU, aproape echivalent cu limita pielii mele.

​

Cutia împarte spațiul dat într-o lume interioară și o lume exterioară pe masă. Pentru copii, cutia reprezintă lumea care îi conține; sunt cuprinse în el. Ei percep cutia ca pe o stare de a fi. Pentru adulți, cutia devine o relație de obiect; ei tratează cutia ca pe opusul celuilalt. Copiii mici nu creează lucruri în cutie. Sunt în cutie. Copiii vor intra direct în lut când își vor începe procesul.

​

În mediul sigur al cutiei, asistat de ochii blânzi și încrezători ai însoțitorului de călătorie, copilul pune, spunem noi, ceea ce simte, trăiește, experimentează în acel moment sau într-un moment trecut. Are astfel posibilitatea să intre în contact cu el, cu o realitate interioară despre care știa foarte puține lucruri. Atunci el devine conștient de ceea ce i se întâmplă și totodată capătă un anumit control. Astfel, el are ocazia de a prelua controlul asupra propriei vieți și creșteri.

​

​Catharsis și creștere

 Creșterea poate fi dureroasă, dar, dacă este asistată cu empatie, căldură, prezență și nemăsurată încredere, atunci devine o călătorie făcută cu responsabilitate și curaj. Lucrul cu lutul reprezintă o modalitate eficientă de a ajuta tinerii să-și exprime emoțiile și gândurile prin intermediul unei experiențe creative, non-verbale si non-intruzive. Aceasta ajută decisiv la eliberarea tensiunii emoționale refulate și poate facilita procesul de catharsis în psihoterapie, facilitând astfel creșterea.